IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar. Vezi definitia »

BATOZÁR, batozari, s. m. Muncitor care aprovizionează batoza cu cereale destinate treieratului. – Din batoză + suf. -ar. Vezi definitia »

INTERMUSCULÁR, -Ă, intermusculari, -e, adj. (Anat.) Situat între mușchi. – Din fr. intermusculaire. Vezi definitia »

silihtár, silihtári, s.m. (înv.) 1. mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului; demnitar turc care avea în grijă armele unui mare vizir. 2. spătărel sau armaș în ierarhia imperiului otoman. Vezi definitia »

DICȚIONÁR s. n. 1. lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate în aceeași limbă sau într-o limbă străină. ◊ listă alfabetică de termeni, cu explicațiile necesare, aparținând unei anumite științe, arte etc. 2. (inform.) listă a unui fișier conținând în ordine indicații despre componentele acestuia; listă conținând cuvinte-cheie și interpretarea lor. (< fr. dictionnaire, lat. dictionarium) Vezi definitia »