DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință. Vezi definitia »

BALÍSTICĂ s.f. – V. balistic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

DISHEMATÓZĂ s. f. insuficiență a fixării oxigenului în globulele roșii ale sângelui. (< fr. dyshématose) Vezi definitia »

STRÚMĂ s. f. 1. (med.) gușă. ◊ (bot.) protuberanță în formă de gușă. 2. formație tumorală de formă neregulată. (< fr. strume, lat. struma) Vezi definitia »

STÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ◊ Statică grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. [Gen. -cii. / cf. fr. statique]. Vezi definitia »