RECUZÁ vb. I. tr. A respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i autoritatea, bănuindu-l de părtinire etc.; (p. ext.) a respinge, a nu recunoaște ceva. [P.i. recúz. / < fr. récuser, cf. lat. recusare]. Vezi definitia »

DĂBĂLĂZÁ, dăbălăzez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. (Despre animale) A-și lăsa să atârne în jos capul, gura sau urechile; a pleoști. 2. Refl. (Despre oameni) A slăbi, a se moleși. – Probabil din dăbălăzat. Vezi definitia »

DEFAZÁ vb. I. tr. A realiza un defazaj. [Cf. fr. déphaser]. Vezi definitia »

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser. Vezi definitia »

MATEMATIZÁ vb. tr. a da caracter matematic (unei științe, unei probleme etc.). ◊ a utiliza conceptele matematice în formularea ipotezelor și a procedeelor de deducție în diferite teorii științifice. ◊ a abstractiza. (< fr. mathématiser) Vezi definitia »