Definita cuvantului vocație
VOCÁȚIE s. f. 1. aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (jur.) ~ succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. (< fr. vocation, lat. vocatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu vocație
scrumbie, scrumbii s. f. (peior.) om nespălat, murdar, rău mirositor. Vezi definitia »
CONĂCĂRÍE, conăcării, s. f. (Reg.) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. -ie. Vezi definitia »
TIMÍE s. f. (Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din lat., engl. thymia. Vezi definitia »
FLATERÍE, flaterii, s. f. (Rar) Flatare. – Din fr. flatterie. Vezi definitia »
PSIHOSEXOLOGÍE s.f. Psihologia sexelor. [Gen. -iei. / cf. fr. psychosexologie]. Vezi definitia »