Definita cuvantului vocație
VOCÁȚIE s. f. 1. aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (jur.) ~ succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. (< fr. vocation, lat. vocatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu vocație
HEMOSPERMÍE, hemospermii, s. f. (Med.) Prezență a sângelui în spermă; hematospermie. – Din fr. hémospermie. Vezi definitia »
SUPLICÁȚIE, suplicații, s. f. (Livr.) Rugăminte umilă. – Din fr. supplication, lat. supplicatio. Vezi definitia »
ANTROPOGEOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a geografiei care consideră, în mod greșit, condițiile mediului natural ca factor primordial al dezvoltării societății. 2. Curent care are în vedere raporturile dintre om și natură și repartiția populației pe glob. [Gen. -iei. / < fr. anthropogéographie, cf. gr. anthropos – om, geographia – geografie]. Vezi definitia »
INTELÉCȚIE s. f. act prin care spiritul concepe, creează. (< fr. intellection, lat. intellectio) Vezi definitia »
GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio. Vezi definitia »