PORTAVÓCE s.n. Tub acustic metalic montat pe o navă pentru a se transmite prin el ordine și comunicări; (p. ext.) Megafon. [< it. portavoce]. Vezi definitia »

TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace]. Vezi definitia »

DÓISPRECE, DÓUĂSPRECE num. card. v. doisprezece. Vezi definitia »

RECTRÍCE s. f. fiecare dintre penele mari ale cozii păsărilor. (< fr. rectrice, lat. rectrix) Vezi definitia »

céce s.m. (înv.) năut. Vezi definitia »