HIDROLOCATÓR s. n. aparat folosit în hidrolocație; sonar. (< engl. hydrolocator) Vezi definitia »

RAFINATÓR I. s. m. rafinor (I). II. s. n. rafinor. (II, 2). (< rafina + -tor) Vezi definitia »

SLOBOZITÓR, slobozitoare, s. n. Parte a războiului de țesut formată dintr-un băț lung care fixează sulul de dinapoi și care permite (când este înlăturat) desfășurarea urzelii de pe sul. – Slobozi + suf. -tor. Vezi definitia »

FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.; peior.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. Vezi definitia »

NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor. Vezi definitia »