RUGINITÚRĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură. Vezi definitia »

BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja. Vezi definitia »

SINOSTÓZĂ s.f. (Med.) Sinartroză în care între segmentele osoase este interpus țesut osos; fuziune a două oase. [< fr. synostose, cf. gr. syn – cu, osteon – os]. Vezi definitia »

GROZAMĂ s. f. Mic arbust cu tulpina articulatĂ�, cu frunze alterne și flori galbene, dispuse în racem. -DupĂ� germ. Grausen Vezi definitia »

TÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere). Vezi definitia »