STEREOMECÁNICĂ s. f. ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor solide rigide. (< fr. stéréomécanique) Vezi definitia »

chiúșă, chiúșe, s.f. (reg.) curcubetă de tras vin din bute, trăgulă, tidvă, țeavă, tragă, tâlv. Vezi definitia »

ȘLEÁPCĂ, șlepci, s. f. (Reg.) Pălărie în trei colțuri; tricorn; p. ext. șapcă. – Din rus. šleapka. Vezi definitia »

FISÚRĂ s.f. Crăpătură (îngustă), plesnitură (în metal, în beton, pe piele etc.). [Cf. fr. fissure, lat. fissura]. Vezi definitia »

OPALESCÉNȚĂ, opalescențe, s. f. Aspect lăptos prezentat, în urma fenomenului de refracție a luminii, de unele medii cu particule fin dispersate sau bule de gaz microscopice și care apare roșcat când este observat prin transparență și albăstrui când este observat lateral. – Din fr. opalescence. Vezi definitia »