DEM s.n. (Genet.) Cea mai mică formă de populație. [Pl. -me. / < fr., engl. dem < gr. demos – popor]. Vezi definitia »

TOTÉM s.n. 1. Animal, plantă sau obiect considerat la unele populații primitive ca obiect de cult și socotit uneori ca strămoșul populației respective. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural a unui totem (1). [Pl. -muri, (s.m.) -mi. / < fr. totem < cuv. indian]. Vezi definitia »

BIOSISTÉM s. n. totalitatea relațiilor pe baza cărora este constituit un sistem în natură, pe un anumit teritoriu. (< fr. biosystème) Vezi definitia »

DIASISTÉM s. n. sistem lingvistic dedus din analiza a două graiuri sau dialecte cu similitudini parțiale; supersistem. (< engl. diasystem, fr. diasystème) Vezi definitia »

SEMÉM, sememe, s. n. (Lingv.) Unitate de semnificație a unui cuvânt alcătuită din mai multe seme. – Din fr. sémème. Vezi definitia »