IONOFÓN s. n. dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilațiile unei coloane de gaze ionizate. (< fr. ionophone) Vezi definitia »

CRISTALOFÓN s. n. instrument muzical de percuție, asemănător cu xilofonul, care în locul plăcilor de lemn are tuburi de cristal. (< cristal + -fon²) Vezi definitia »

ELECTROFÓN s.n. Aparat care reproduce vocea și sunetele înregistrate pe un disc prin procedee electromecanice; picup, patefon electric. [< fr. électrophone]. Vezi definitia »

MUSÓN s.m. Vânt periodic care bate în regiunea Oceanului Indian (șase luni dinspre continent către ocean și șase luni dinspre ocean către continent). [< fr. mousson, cf. ar. mausim – anotimp]. Vezi definitia »

carton, cartoane s. n. 1. cofraj de carton cu treizeci de alveole, folosit la trasportarea și vânzarea ouălelor. 2. (prin ext.) cantitate de treizeci de ouă. 3. ambalaj de carton care conține zece pachete de țigări. Vezi definitia »