TABÚ s. n. 1. (în religiile primitive) interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni de ordin magic și social. ◊ situație, obiect, persoană, funcție (interzise) obiect al unei credințe sau al unor practici religioase. 2. (fig.) interdicție nejustificată. ◊ (fam.) persoană, obiect, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu pot fi criticate. 3. interdicție de vocabular determinată de superstiții sau de pudoare, care duce înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforice. (< fr. tabou) Vezi definitia »

BENGBU, oraș în E Chinei (Anhui), port pe Huai; 612,6 mii loc. (1986, cu suburbiile). Nod de comunicații. Reparații navale. Constr. de mașini agricole. Ind. metalurgică, chimică, a hîrtiei și alim. Vezi definitia »

BARBU, Viorel (n. 1941, Deleni, jud. Vaslui), matematician român. M. coresp. al Acad. (1991), prof. univ. la Iași. Cercetări privind operatorii diferențiali și pseudodiferențiali, ecuațiile integrale și controlul optimal al sistemelor infinit dimensionale. Vezi definitia »

ZEBÚ s.m. (Zool.) Mamifer rumegător din țările tropicale, asemănător cu boul, caracterizat printr-o cocoașă de grăsime pe greabăn. [Pl. invar. / < fr. zebu]. Vezi definitia »

zébu (animal) s. m. Vezi definitia »