sas (sáși), s. m. – Saxon din Transilvania. Sl. sasŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 327), din v. germ. sahso › germ. Sachse, cf. pol., ceh. sas, mag. szász (Gáldi, Dict., 96). – Der. săsoiacă (var. sască), s. f. (saxonă); săsesc, adj. (saxon); săsește, adv. (în dialectul sașilor); săsime, s. f. (comunitate de saxoni); sasău (var. saschiu, sasîu), s. m. (Trans., cununiță, Vinca minor), din mag. szászfu „floarea sasului” (Tiktin; Drăganu, Dacor., VI, 274), a cărui relație cu sb. sasa „anemonă”pare indoielnică (Cihac, II, 327). Vezi definitia »

LITOCÉRAS s. m. gen de amoniți fosili cu cochilia evoluată, larg ombilicată și cu deschidere circulară. (< fr. lithocéras) Vezi definitia »

TRICOMÓNAS s. m. protozoar flagelat care trăiește parazitar pe om, cauzând iritația anumitor mucoase. (< fr. trichomonas) Vezi definitia »

CONTRABÁS I. s. n. 1. instrument muzical cu coarde și arcuș, cu registrul cel mai grav. 2. instrument metalic de suflat al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. II. s. m. contrabasist. (< fr. contrebasse, it. contrabasso) Vezi definitia »

CANAFÁS s.n. Pânză tare de cânepă, folosită la confecționarea întăriturilor pentru haine. ♦ Pânză apretată, folosită la legarea cărților. [< germ. Kannefas, Kanevas]. Vezi definitia »