DUDUITÚRĂ, duduituri, s. f. Duduit. [Pr.: -du-i-] – Dudui + suf. -tură. Vezi definitia »

OXALÓZĂ s. f. afecțiune rară, la copii, caracterizată prin depunerea cristalelor de oxalat de calciu în rinichi și în alte organe și prin litiază urinară oxalică. (< fr. oxalose) Vezi definitia »

COLEDOCÍTĂ s. f. inflamație a canalului coledoc. (< fr. cholédocite) Vezi definitia »

APODÓZĂ s.f. (op. protază) Propoziție principală a unei perioade condiționale. [< fr. apodose, cf. lat. , gr. apodosis]. Vezi definitia »

MUȘCHIULATÚRĂ s. f. v. musculatură. Vezi definitia »