Definita cuvantului nord
NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția stelei polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nord
MANICÓRD s.n. Vechi instrument muzical cu coarde și clape, ale cărui coarde erau acoperite cu pânză pentru a face sunetele mai line. [< it. manicordo, cf. fr. manicorde]. Vezi definitia »
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ. Vezi definitia »
EPICÁRD s. n. învelișul extern al inimii. (< fr. épicarde) Vezi definitia »
BOKNA FJORD [bocn fiu:r], fiord al M. Nordului, pe coasta de SV a Norvegiei. Lungime: c. 56 km; lățime: 15-16 km. Ad. max.: 917 m. Pe malul său sudic se află portul Stavanger. Vezi definitia »
BORD s. n. 1. fiecare dintre părțile laterale ale unei (aero)nave. 2. margine a unui profil de aripă de avion. ♦ (fig.) a arunca peste ~ = a înlătura ceva ca nefolositor. (< fr. bord, germ. Bord) Vezi definitia »