CANANEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Canaan. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Canaan. (< fr. cananéen) Vezi definitia »

EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorește acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. Vezi definitia »

ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an. Vezi definitia »

CAUCAZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Caucaz. ◊ (s. f.; pl.) limbi indo-europene și altaice vorbite de populațiile din munții Caucaz. (< fr. caucasien) Vezi definitia »

DECÁN² s. n. hidrocarbură saturată aciclică cu 10 atomi de carbon în moleculă. (< deca- + -an) Vezi definitia »