ETERÍSM s. n. stare patologică provocată de absorbția de eter. (< fr. éthérisme) Vezi definitia »

CONSONANTÍSM s. n. sistemul consoanelor unei limbi. (< fr. consonantisme) Vezi definitia »

NEOCOLONIALÍSM s. n. Formă nouă a colonialismului care urmărește să domine din punct de vedere economic fostele colonii, declarate state independente. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néo-colonialisme. Vezi definitia »

JAINÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă a unei secte budiste din sudul Indiei, cu ritul brahman, care are la bază principiul reîncarnării și care propovăduiește autoperfecțiunea morală și ascetismul ca mijloace principale ale „mântuirii”. [Pron. ja-i-, var. djainism s.n. / < fr. jaïnisme]. Vezi definitia »

APOLOGETÍSM s. n. apologie (1). (< apologet + -ism) Vezi definitia »