DISCÁNT s. n. 1. vocea cea mai înaltă a unei texturi muzicale. 2. registru înalt al orgii sau armoniului. 3. regiunea superioară (acută) a ambitusului unui instrument muzical. (< germ. Diskant) Vezi definitia »

CURARIZÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) cu efect paralizant, comparabil cu al curarei. (< fr. curarisant) Vezi definitia »

sculamént (-te), s. n. – Blenoragie. It. scolamento (fr. écoulement), prin mijlocirea ngr. σϰουλαμέντο (Tiktin; Gáldi 249). Vezi definitia »

PERCUTÁNT, -Ă adj. 1. (Despre proiectile) Care explodează la atingerea unui obstacol. 2. Perforator percutant = perforator mecanic la care sfredelul acționează prin lovituri. [Cf. fr. percutant]. Vezi definitia »

SOMNOLÉNT, -Ă adj. Care este în stare de somnolență; care moțăie, dormitează; moleșit de somn. [Cf. fr. somnolent, lat. somnolentus]. Vezi definitia »