KIESELGÚR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur) Vezi definitia »

jur. Fapta mai multor persoane de a săvârși în mod ocazional o singură infracțiune, care prin natura ei ar putea fi comisă și de către o singură persoană. Vezi definitia »

BULGÚR s. n. (Reg.) Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. ♦ Mâncare gătită din acest grâu. – Tc. bulgur. Vezi definitia »

cusúr (cusúruri), s. n. – 1. Lipsă, lacună. – 2. Rest, sold. – 3. Rest, bani dați ca rest. – 4. Defect, imperfecțiune, meteahnă. – 5. (Înv.) Greșeală, eroare. – 6. (Înv.) Aluzie. – Mr. cusure, megl. cusur. Tc. kusur (Roesler 597; Șeineanu, II, 150; Cihac, II, 570; Berneker 652; Lokotsch 1268; Ronzevalle 134), cf. ngr. ϰουσούρι, alb., bg., sb. kusur. – Der. cusurgiu, adj. (care găsește cusururi); cusurliu, adj. (care critică). Vezi definitia »

IMATÚR, -Ă adj., s.m. și f. (Copil) prematur. // adj. Neajuns la maturitate. [Cf. it. immaturo, fr. immature]. Vezi definitia »