hîlt- Rădăcină expresivă, care redă zgomotul lichidului mișcat într-un recipient închis. Creație spontană. – Der. hîltîc, interj. (exprimă zgomotul lichidului); hîltîbîc, interj. (exprimă zgomotul unei căderi în apă); cf. bîldîbîc; hîltîcîi (var. hîltîci, hîltăcări), vb. (a mesteca, a agita un lichid); hîlțîna, vb. (a agita, a scutura), rezultat dintr-o încrucișare cu hîțîna; hîltiugă, s. f. (mîncare proastă), der. de la hîltîcîi ca hălăciugă de la hălăcăi (cf. pol. beltuga „amestec tulbure”). Vezi definitia »

a avea tocuri de asfalt expr. (iron. – d. prostituate) a acosta clienții pe stradă Vezi definitia »

a pupa înalt expr. (obs., glum.) a practica felația. Vezi definitia »

ẮSTĂLALT, ÁSTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. A venit ăstălalt. Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, ăsteilalte și asteilalte; gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte]. – Ăst + alalt (= ălalalt). Vezi definitia »

HALT interj. Stai! oprește! – Cuv. germ. Vezi definitia »