Definita cuvantului izofigmă
IZOFÍGMĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași frecvență de apariție a cutremurelor de pământ.

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu izofigmă
CÚPĂ1, cupe, s. f. 1. Vas de băut mai mult larg decât adânc (cu picior); pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, din care se beau băuturi alcoolice. ♦ Conținutul unui astfel de vas sau de pahar. ♦ Fig. Caliciu. 2. (Pop.) Unitate de măsură pentru lichide (mai mare de un litru). ♦ Cană, vas având această capacitate. 3. Trofeu în formă de cupă1 (1), care se atribuie câștigătorului unei competiții sportive; p. ext. competiție sportivă desfășurată în vederea câștigării unui astfel de premiu. ♦ Sistem de organizare și de desfășurare a unor competiții sportive, în care câștigătorul final este desemnat prin eliminarea succesivă a adversarilor, primind drept trofeu o cupă1 (3). 4. Piesă metalică (în formă de vas deschis) montată la elevatoare și la alte mașini și în care se pot încărca materiale lichide, pulverulente, pământ sau piatră. 5. Plantă cu tulpina foarte scurtă, care face o singură floare albastră-azurie (Gentiana acantis). ◊ Compus: cupa-vacii = plantă agățătoare cu frunze în formă de săgeată și cu flori mari, albe, asemănătoare cu ale zorelelor (Calystegia sepium).Lat. cuppa (cu sensuri după fr. coupe), (2) magh. kupa. Vezi definitia »
MACROSTRUCTÚRĂ, macrostructuri, s. f. Structura unui metal sau a unui aliaj, așa cum apare la examinarea cu ochiul liber sau cu o lupă. ◊ (În sintagma) Macrostructură socială = totalitatea relațiilor și instituțiilor dintr-o societate. – Din fr. macrostructure. Vezi definitia »
DIALÉCTICĂ s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. [Cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike < dialegomai – discut]. Vezi definitia »
prima la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unei veste. Vezi definitia »
COLUMÉLĂ, columele, s. f. 1. Axă a cochiliei melcilor. 2. (Rar) Coloană funerară mică. – Din fr. columelle. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z