MIT, mituri, s. n. (Adesea fig.) Povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc.; p. gener. poveste, legendă, basm. ◊ Loc. adj. De mit = fantastic, fabulos, mitic. – Din ngr. mithos, fr. mythe. Vezi definitia »

PODOBÍT, -Ă, podobiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Împodobit. – V. podobi. Vezi definitia »

OFIOLÍT s. n. rocă magmatică efuzivă verzuie, amintind de pielea șerpilor, în zonele de sinclinal. (< fr. ophiolithe) Vezi definitia »

HEPATOCÍT s.n. (Anat.) Celulă hepatică. [Cf. gr. hepar – ficat, kytos – celulă]. Vezi definitia »

ȘTIFTUÍT, -Ă, știftuiți, -te, adj. Fixat cu știfturi. – V. știftui. Vezi definitia »