COMUNÍSM s. n. 1. formațiune social-economică în dezvoltarea societății, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producție și prin regim totalitar de extremă stânga. ◊ ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale. 2. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desființarea proprietății private și pe egalitatea socială și economică. 3. ~ științific = socialism științific. (<fr. communisme) Vezi definitia »

AMORALÍSM s. n. Concepție care preconizează o atitudine indiferentă față de morală. – Fr. amoralism. Vezi definitia »

FACHIRÍSM s. n. ansamblu de fapte în aparență extraordinare, atribuite puterii supranaturale a fachirilor. (< fr. fakirisme) Vezi definitia »

PANLOGÍSM s. n. Doctrină filozofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. – Din fr. panlogisme. Vezi definitia »

TEHNICÍSM s. n. tendința de a folosi în mod exagerat și mecanic procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, neglijând tezele teoretice de la baza lor. (< rus. tehnitizm) Vezi definitia »