Definita cuvantului flamură
flámură (flámuri), s. f. – Steag, drapel. – Mr. flambură. Ngr. φλάμμουρος, cf. ngr. φλάμπουρος, de unde mr. (Meyer 107; Meyer, Neugr. St., III, 69; Gáldi 191), cf. alb. fljambur. După Pușcariu 623, direct din lat. flammula, cf. REW 3353, dar nu este cuvînt popular; greșeala a fost îndreptată în DAR.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu flamură
-STÍGMĂ2 elem. stigmati-. Vezi definitia »
SÁTIRĂ / SATÍRĂ s. f. 1. (la greci și la romani) poem dramatic și didactic în care se biciuiau moravurile și ale cărei personaje reprezentau satiri. 2. poezie lirică în care sunt ridiculizate și biciuite anumite defecte, moravuri etc. din societate. ♦ scriere, cuvântare etc. cu caracter de critică biciuitoare. (< fr. satire, lat. satira) Vezi definitia »
SERVÁNTĂ, servante, s. f. 1. (Livr.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun tacâmurile și vasele de schimb necesare pentru servitul mesei. – Din fr. servante. Vezi definitia »
PEPSÍNĂ s.f. (Biol.) Enzimă cu rol important în digestie, secretată de mucoasa gastrică. ♦ Medicament extras din mucoasa stomacală a unor animale și administrat în unele boli de stomac. [< fr. pepsine]. Vezi definitia »
stófă (-fe), s. f. – 1. Postav, țesătură. – 2. Fire, natură, caracter. – Var. ștofă. – Mr. stofă. Germ. Stoff, parțial prin intermediul it. stoffa › ngr. στόφα (Cihac, II, 394; Borcea 206), cf. rus. stof (Sanzewitsch 210). Pentru sensul al doilea, cf. cumaș. Vezi definitia »