Definita cuvantului flamură
flámură (flámuri), s. f. – Steag, drapel. – Mr. flambură. Ngr. φλάμμουρος, cf. ngr. φλάμπουρος, de unde mr. (Meyer 107; Meyer, Neugr. St., III, 69; Gáldi 191), cf. alb. fljambur. După Pușcariu 623, direct din lat. flammula, cf. REW 3353, dar nu este cuvînt popular; greșeala a fost îndreptată în DAR.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu flamură
SCLERÓTICĂ s. f. membrană albă, opacă, alcătuită din fibre tari și elastice, care formează înveliul exterior al globului ocular; albul ochiului. (< fr. sclérotique) Vezi definitia »
SPÁNCĂ, spance, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Varietate de oaie) cu coada lungă, cu lână albă, subțire și deasă, care se obține din încrucișarea rasei țigaie cu rasa merinos. 2. Adj. (Despre lână) care se obține de la oaia spancă (1). – Din rus. șpanka. Vezi definitia »
ALTOGRAVÚRĂ s.f. (Poligr.) Reproducere după originale de artă cu ajutorul unor clișee metalice pantografice, gravate de mână sau în acvaforte. [< it. altogravura]. Vezi definitia »
mâzgálă, mâzgále, s.f. (reg.) 1. seva copacului. 2. muruială. 3. murdărie. Vezi definitia »
APROPIETÚRĂ, apropieturi, s. f. (Rar) Loc de întâlnire, de apropiere a unor lucruri. – Din apropia + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »