AURÍCULĂ, auricule, s. f. Partea externă a urechii; pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula). Vezi definitia »

CALDEÍERĂ s. f. 1. depresiune în formă de căldare, de origine vulcanică. 2. circ glaciar. (< fr., port. caldeira) Vezi definitia »

HĂLĂCIÚGĂ, hălăciugi, s. f. (Reg.) 1. Tufiș, desiș de mărăcini, de lăstari etc. 2. Păr zbârlit, ciufulit. – Et. nec. Vezi definitia »

bílă (bíle), s. f. – Sferă, pietricică. Fr. bille. Cuvîntul bilă, s. f. (bîrnă, traversă) ne este necunoscut ca termen popular. Cihac și DAR îl derivă din bg. bilo; este însă probabil să fie vorba de același cuvînt fr. Vezi definitia »

HORNBLÉNDĂ s.f. Mineral format din silicați de magneziu, fier, calciu etc., foarte răspândit în natură. [Cf. fr. hornblende, germ. Hornblende]. Vezi definitia »