Definita cuvantului foarfecă
foárfecă (foárfeci), s. f. – Unealtă pentru tăiat. – Mr. foarfică, megl. foarfiți. Lat. fŏrfĭcem (Pușcariu 633; Candrea-Dens., 624; REW 3435; DAR), cf. it. forbici (calabr. fórfica, puórfice, sard. forfige). La origine trebuie să fi fost un pluralia tantum, de la forficos; foarfecă este un sing. analogic modern. Der. forfeca, vb. (a tăia; a zdrobi; a mesteca), ar putea reprezenta direct. lat. fŏrficāre (Pușcariu 632; Candrea-Dens., 625; DAR), cf. astur. aforfegar (J. Malkiel, Rom. Phil., IX, 65); forfecar, s. m. (rădașcă); forfecare, s. f. (rezistență tangențială); forfecări, s. f. pl. (varietate de campanule); forfecel, s. m. (insectă, Rhynchites cupreus); forfecuță, s. f. (dim. al lui foarfecă; pasăre mică, Loxia curvirostra).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu foarfecă
spoitoreásă, spoitoréasă, s.f. (înv. și reg.) 1. soția spoitorului de căldări. 2. femeie care se ocupă cu spoitul. 3. (art.; reg.) numele unui dans popular, melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »
SISTÉMĂ s. f. v. sistem. Vezi definitia »
BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului. – Din băcan2 + suf. -iță. Vezi definitia »
SICÓZĂ s. f. leziune inflamatorie profundă, care se localizează de obicei în barbă și mustăți. (< fr. sycosis) Vezi definitia »
GLUTAMÍNĂ s.f. Substanță care se găsește în plante, în unele țesuturi și în sânge, obținându-se prin hidroliza proteinelor. [< fr. glutamine]. Vezi definitia »