Definita cuvantului foarfecă
foárfecă (foárfeci), s. f. – Unealtă pentru tăiat. – Mr. foarfică, megl. foarfiți. Lat. fŏrfĭcem (Pușcariu 633; Candrea-Dens., 624; REW 3435; DAR), cf. it. forbici (calabr. fórfica, puórfice, sard. forfige). La origine trebuie să fi fost un pluralia tantum, de la forficos; foarfecă este un sing. analogic modern. Der. forfeca, vb. (a tăia; a zdrobi; a mesteca), ar putea reprezenta direct. lat. fŏrficāre (Pușcariu 632; Candrea-Dens., 625; DAR), cf. astur. aforfegar (J. Malkiel, Rom. Phil., IX, 65); forfecar, s. m. (rădașcă); forfecare, s. f. (rezistență tangențială); forfecări, s. f. pl. (varietate de campanule); forfecel, s. m. (insectă, Rhynchites cupreus); forfecuță, s. f. (dim. al lui foarfecă; pasăre mică, Loxia curvirostra).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu foarfecă
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec. Vezi definitia »
ARTROGRÁMĂ s.f. Clișeu radiografic al unei articulații. [< fr. arthrogramme]. Vezi definitia »
ECRAZÍTĂ s.f. Exploziv brizant pe bază de acid picric. [Cf. germ. Ekrasit, fr. écrasite]. Vezi definitia »
NOÁDĂ, noade, s. f. (Anat.; pop.) Coccis; p. ext. regiune situată în jurul coccisului; (la animale) (regiunea de la) rădăcina cozii; (la păsări) târtiță. – Lat. *noda. Vezi definitia »
FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță. Vezi definitia »