Definita cuvantului fotă
fótă (fóte), s. f. – 1. (Înv.) Șorț. – 2. Fustă. – 3. Prosop. – Mr. fotă. Tc. fota „prosop de baie care se încinge la brîu” (definit astfel de Diego Galán, Viajes, p. 110; Șeineanu, II, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), cf. ngr. φουτᾶς, alb. futë, bg., sb. futa, port. fota (Eguilaz 400), it. futa (Battisti, III, 1741). Este fusta tipică portului țărănesc, formată dintr-un dreptunghi de stofă cu care se înconjoară trupul. Este dublet al lui fotaz, s. n. (înv., valtrap), din ngr. (după Bogrea, Dacor., III, 730, din tc. cotaz „podoabă”). Din rom. provine rut. fota, fotka (Mikoosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402; Berneker 287).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fotă
SEÍGĂ s.f. Aparat de recoltare a stufului, care se atașează frontal unui tractor. [Pron. se-i-. / < germ. Seige]. Vezi definitia »
SAXIFRÁGĂ s.f. Plantă erbacee care crește printre stânci. [Pl. -gi. / < fr. saxifraga, cf. lat. saxum – piatră, frangere – a sparge]. Vezi definitia »
BILIRUBÍNĂ s. f. Pigment biliar, derivat al hemoglobinei, prezent în sânge, în bilă1 și în calculii biliari. – Din fr. bilirubine. Vezi definitia »
ACVATÍNTĂ s. f. 1. Procedeu de gravură cu acid azotic, care imită desenul în tuș. 2. Gravură obținută prin acvatintă (1). 3. Procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, în care forma de cupru se pregătește prin gravare manuală și coroziune chimică. – Din it. acquatinta. Vezi definitia »
SACULÍNĂ s. f. specie de crustaceu parazit al crabilor, a cărui femelă are aspectul unui sac agățat de abdomenul animalului gazdă. (< fr. sacculine) Vezi definitia »