Definita cuvantului frămînta
frămîntá (-t, -at), vb. – 1. A preface aluatul într-o masă omogenă. – 2. A amesteca. – 3. A bate, a lovi. – 4. A chinui, a munci. – Mr. frimintu, frimintare, megl. frimint. Lat. fermentāre (Byhan 48; Meyer, Alb. St., IV, 53; Giuglea, Dacor., III, 576; Rosetti, I, 167). Evoluția semantică trebuie să se explice prin confuzia a două faze succesive în facerea pîinii, confuzie firească întrucît drojdia care produce dospirea se adaugă în timpul frămîntării. Pușcariu, ZRPh., XXXIII, 233; Pușcariu, Dacor., I, 415; Pușcariu 641; Candrea-Dens., 631; REW 3473; Capidan, Meglen., 130 și DAR preferă să plece de la fragmentāre; însă această soluție pare mai puțin probabilă, căci frămîntatul nu încearcă să „fragmenteze” sau să separe în particule, ci, dimpotrivă să lege și să unească aceste particule într-o masă. Der. frămîntător, adj. (care frămîntă; neliniștitor); frămîntătură, s. f. (aluat; frămîntare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu frămînta
AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter]. Vezi definitia »
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter. Vezi definitia »
DEPLANTÁ vb. tr. 1. a scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l replanta. 2. a dezgropa mine explozive. (< fr. déplanter) Vezi definitia »
DESISTÁ vb. refl. 1. (jur.) a renunța la o acțiune, la urmărirea în justiție. ◊ a abandona săvârșirea unei infracțiuni. 2. a-și retrage candidatura înainte de alegeri. (< fr. désister) Vezi definitia »
DEZINFECTÁ, dezinfectez, vb. I. Tranz. A distruge germenii patogeni din afara organismului, pentru a împiedica orice contaminare. – Din fr. désinfecter. Vezi definitia »