ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură. Vezi definitia »

PINÓLĂ s.f. Axul piesei de strung în care se fixează printr-un vârf unul dintre capetele piesei de prelucrat sau o unealtă de prelucrare a piesei. [< germ. Pinole]. Vezi definitia »

NEGÁRĂ s. f. v. năgară. Vezi definitia »

SUBSIDÉNȚĂ, subsidențe, s. f. 1. Mișcare de coborâre a unei mase de aer în atmosferă, însoțită de încălzirea aerului. 2. (Geol.) Proces de coborâre treptată a scoarței terestre, care are loc în bazinele de sedimentare. – Din fr. subsidence. Vezi definitia »

DEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia. Vezi definitia »