Definita cuvantului frică
frícă (fríci), s. f. – Teamă, spaimă. – Mr. megl. istr. frică. Ngr. φρίϰη (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Prezența sa în istr. arată că este un împrumut foarte vechi. Cf. și alb. firkë (Meyer 110). Der. fricos, adj. (care se teme, laș, sperios; înv., îngrozitor); înfrica, vb. (a speria, a înspăimînta); înfricoșetor, adj. (îngrozitor); neînfric(oș)at, adv. (imperturbabil, netulburat). – Din rom. provine rut. fryka.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu frică
MASELÓTĂ, maselote, s. f. Surplus de metal lăsat la turnarea unei piese și care se înlătură după solidificarea piesei. – Din fr. masselotte. Vezi definitia »
ARGÍLĂ, argile, s. f. Rocă sedimentară alcătuită dintr-un amestec de silicați și din fragmente de cuarț, mică etc., întrebuințată în olărie, la lucrări de construcție, în sculptură etc.; lut. – Din fr. argile, lat. argilla. Vezi definitia »
sălișteánă, sălișténe, s.f. (reg.) catrință cu ciucuri. Vezi definitia »
MAIÉZĂ s. f. mecanism de susținere și acționare a platinelor de buclare la mașinile de tricotat. (< fr. mailleuse) Vezi definitia »
durbácă (-ắci), s. f. – 1. Cada teascului de struguri. – 2. Vas cu apă rece la alambic. Tc. dibek (Șeineanu, II, 165), cf. alb. dübek „ciubăr”. Vezi definitia »