Definita cuvantului front
front (frónturi), s. n. – Loc unde se dau lupte militare. Fr. front, cf. frunte. – Der. frontal, adj., din fr. frontal; frontavoi, s. m. (ofițer care și-a cîștigat gradele fără studii de bază, pe front), din rus. frontovoi (Graur, BL, IV, 83), astăzi înv.; frontieră, s. f., din fr. frontière; frontispiciu, s. n., din fr.; fronton, s. n., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu front
PASIONÁNT, -Ă adj. care pasionează; captivant, palpitant. ◊ aprig, violent. (< fr. passsionnant) Vezi definitia »
INCIPIÉNT, -Ă, incipienți, -te, adj. Care se află la început; începător. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. incipiens, -ntis, it. incipiente. Vezi definitia »
RECIDIVÁNT, -Ă adj. Recidivist. [Cf. fr. récidivant]. Vezi definitia »
SUBCONȘTIÉNT s.n. Sferă a fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior. [Pron. -ști-ent. / cf. fr. subconscient]. Vezi definitia »