Definita cuvantului fruct
fruct (frúcte), s. n. – Produs care apare din floare, rod. Lat. fructus (sec. XIX). Este dublet al lui frupt. – Der. fructar, s. m. (persoană care vinde fructe); fructărie, s. f. (prăvălie unde se vînd fructe); fructifer, adj., din fr.; fructuos, adj., din fr.; fructifica, vb. (a folosi), din lat. fructificare (sec. XIX); infructuos, adj., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fruct
RECT1- v. recto-. Vezi definitia »
COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet. Vezi definitia »
act cu titlu oneros – Act juridic prin care partile urmaresc sa obtina fiecare de la cealalta, ca echivalent, un folos patrimonial, oricare ar fi obiectul obligatiilor. Vezi definitia »
corect este chiftele nu piftele ! Vezi definitia »
OBIÉCT, obiecte, s. n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuințare. ◊ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra cărora acționează omul în cadrul procesului de producție, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului. ◊ Loc. adj. și adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) în temă, fără divagații inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se află în afara eului; lucru care afectează simțurile noastre sau asupra căruia se îndreaptă gândirea noastră. ♦ Conținutul asupra căruia se îndreaptă cunoașterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formează materia unei discipline, disciplină de studiu; materie. 4. Scop, țintă, țel; obiectiv. 5. (Gram.; în sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt. Vezi definitia »