AFONÍE s.f. 1. Pierdere patologică a glasului. 2. (Fig.) Răgușeală. [< fr. aphonie, cf. gr. aphonia]. Vezi definitia »

DEPOZÍȚIE s. f. (jur.) declarație făcută în calitate de martor; mărturie. (< fr. déposition, lat. depositio) Vezi definitia »

OMATIDÍE, omatidii, s. f. Fiecare dintre elementele care constituie ochiul compus al insectelor. – Din fr. ommatidie. Vezi definitia »

DETONÁȚIE s.f. 1. Zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. Ardere a unei substanțe care se petrece rapid într-un spațiu închis, fiind însoțită de o dezvoltare aproape instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic. [Gen. -iei, var. detonațiune s.f. / cf. fr. détonation]. Vezi definitia »

ISOGAMÍE s.f. v. izogamie. Vezi definitia »