Definita cuvantului fuior
fuiór (fuioáre), s. n. – 1. Mănunchi de cînepă sau de lînă gata de tors. – 2. Cînepă în general. – Mr., megl. ful’or. Origine incertă. Probabil din lat. fŏliola, dim. de la fŏlium „foaie”. Rezultatul normal, fuioară, conservat în Mold., a fost înlocuit de un sing. analogic, format pe baza pl. Semantismul pare a se explica, fie prin forma caracteristică a sculului sau fuiorului, fie prin sensul de „ghirlandă” atestat pentru lat. folia, cf. sp. copo. Această ipoteză pare de preferat der. din lat. *folliolus, de la follis (Pușcariu 664 și Conv. lit., XXXV, 821; Pușcariu, ZRPh., XXVII, 742; Candrea-Dens., 616; Pascu, I, 86; REW 3421; DAR; Densusianu, GS, II, 317; Rosetti, I, 167), al cărui semantism este dificil de explicat, cel puțin tot atît cît cel al ipotezei anterioare. Scriban propune *fŭnĭolus, în loc de fŭnĭcŭlus, care ar lăsa fără explicație formele dialectale.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fuior
SINTETIZATÓR, -OÁRE, sintetizatori, -oare, adj. Care sintetizează. – Sintetiza + suf. -tor. Vezi definitia »
ECARTÓR s.n. Instrument chirurgical pentru menținerea la distanță a buzelor unei plăgi. [Cf. fr. ecárter – a îndepărta]. Vezi definitia »
ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor. Vezi definitia »
POLISPÓR s. m. celulă reproducătoare care se divide în mai mulți spori. (< fr. polyspore) Vezi definitia »
REGLÓR, -OÁRE s.m. și f. Tehnician care reglează mașinile, uneltele etc. [Cf. fr. régleur]. Vezi definitia »