Definita cuvantului funie
fúnie (fúnii), s. f. – 1. Sfoară, cablu, parîmă. – 2. Sarcină de lemne sau de paie. – 3. Împletitură, cunună de usturoi sau ceapă ce se păstrează împletite de tulpini, în formă de ghirlandă. – 4. Sfoară de măsurat terenurile. – 5. Suprafață de pămînt de cultură. – Var. (înv.) și mr. fune, megl. funi, fuńă. Lat. fŭnis (Pușcariu 673; Candrea-Dens., 684; REW 3689; DAR), cf. v. fr. și Anjou. fune. Pentru ultimele sensuri, cf. lat. med. funis „porțiune de teren” (Niermeyer 458), v. logud. fune „măsură” (Wagner 114); prin urmare, nu se justifică încercarea lui Bogrea, Dacor., IV, 815, de a pune în legătură această întrebuințare cu lat. fundus. Der. funar (var. funier), s. m. (persoană care face funii); funire, s. f. (înv., suprafață măsurată cu sfoara); funitură, s. f. (înv., funie, măsură de dimensiune); înfunia, vb. (a face funii; a lega cu o frînghie; a fixa părîmele unei ambarcații). Cf. funigel. – Din rom. provine bg. funija (Capidan, Raporturile, 229).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu funie
momîie (-i), s. f. – Sperietoare, gogoriță, baubau. Creație expresivă (REW 5277), coicide cu alte cuvinte străine, fără să se poată stabili o legătură directă, cf. ngr. μαμοῦνας (etimon din rom., după Cihac, II, 672), arab. mūmîya (Eguilaz 745), slov. mamona. Der. din mamă (Giuglea, Dacor., II, 825) nu este posibilă. – Var. mămîie, mămuie, (înv.) mamuie; momîiață, mămăiață,, cu același suf. din mogîldeață; momîrlan, s. m. (țopîrlan; pocitură; sperietoare; dărîmătură), cf. mîrlan, țopîrlan; mamiță, mămină, manină, momilă, namilă, cf. acest cuvînt; mamorniță, s. f. (sperietoare); mamornic, s. m. (insectă, Meloe proscarabeus), pe care Candrea îl pune în legătură cu bg. mramoren „marmorean” (pentru semantism, cf. larvă); morniță, s. f. (Bucov., țînțar, Ceratopogon pulicarius), prin afereza lui mamorniță; mornițar, s. m. (Bucov., țînțar). – Cf. mămăruță. Vezi definitia »
XANTOCROMÍE s.f. Colorație în galben până la maro a serului sângelui, a unor leziuni sau lichide organice. [Cf. germ. Xanthochromie]. Vezi definitia »
DEGLUTÍȚIE s. f. actul fiziologic al înghițirii. (< fr. déglutition) Vezi definitia »
OLIGOFAGÍE, oligofagii, s. f. 1. Regim alimentar lipsit de varietate. 2. (Med.) Scădere a poftei de mâncare. – Din fr. oligophagie. Vezi definitia »
CRISTALOFOBÍE s. f. teamă patologică de obiectele de cristal și (p. ext.) de cioburi și oglinzi. (< fr. cristallophobie) Vezi definitia »