Definita cuvantului funigel
funigél (funigéi), s. m. – 1. Fir de pînză de păianjen care plutește liber în aer. – 2. Piesă de la războiul de țesut pe care se întind firele. Lat. *fŭnicĕllus, dim. de la fŭnis „funie”. Semantismul primei accepții se explică, întrucît este vorba de fire (cf. numele său francez, fil de la Vierge sau filandre). După ipoteza lui Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 67; Pușcariu 674; DAR; și Rosetti, Rhotacisme, 20, din lat. *fŭlĭgĕlla, dim. de la fŭlῑgo „funingine”, care nu pare posibil sub aspect semantic. Cel de al doilea sens, rar, apare numai în dicționarul lui Scriban. Pentru trecerea c › g, cf. formica › rom. dial., mr., megl. furnigă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu funigel
TURTÉL, turtei, s. m. (Rar) Jneapăn. Vezi definitia »
căcățel, căcăței s. m. (dim., peior.) 1. persoană neînsemnată. 2. fleac, lucru neînsemnat. Vezi definitia »
a lua la rapanghel / la refec / la rost / la trei păzește expr. (pop.) a reproșa, a certa. Vezi definitia »
juchél, juchéi, s.m. (reg.) păduche. Vezi definitia »
voinicél s. m., adj., pl. voinicei, fem. voinicea / voinicică, pl. voinicele Vezi definitia »