Definita cuvantului fura
furá (fúr, furát), vb. – 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține alcuiva, a hoți, a jefui. – 2. A fermeca, a vrăji, a fascina. – 3. A răpi. – 4. A se strecura, a se prelinge. – Mr., megl., istr. fur. Lat. fūrāre (Pușcariu 677, Candrea-Dens., 690; REW 3591; DAR), cf. it. furare, prov. furar, Cf. fur, furt. Der. furat, s. n. (faptul de a fura, hoție, îndeletnicire a hoților); furător, adj. (care te fură, seducător, răpitor); furătură, s. f. (hoție, furat); furăciune, s. f. (Basar., furt, hoție); furgăsi, vb. (a șterpeli), compunere hazlie de la fura și găsi; furlua, vb. (a șterpeli), compunere hazlie cu lua; furgăseală, s. f. (furat); furiș, adv. (pe ascuns, tiptil; adj., clandestin); furișa, vb. (a se strecura pe nesimțite). – Din rom. provine săs. furisch.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fura
REECHILIBRÁ vb. tr. a echilibra din nou. (< fr. rééquilibrer) Vezi definitia »
PREPONDERÁ vb. I. intr. A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. [< lat. praeponderare – a cântări mai greu]. Vezi definitia »
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. Vezi definitia »
!evapora (a ~) vb., ind. prez. 3 evaporă Vezi definitia »
PLANIMETRÁ vb. I. tr. A determina suprafața cuprinsă în interiorul unui contur prin calcule sau cu ajutorul planimetrului. [< planimetru]. Vezi definitia »