Definita cuvantului furie
fúrie (fúrii), s. f. – Mînie, violență. Lat. furia (XVIII). – Der. furios, adj., din fr. furieux; furibund, adj., din fr. furibond; înfuria, vb. (a mînia), pare der. modern de la furie, însă cunoaște o circulație populară destul de amplă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu furie
NEFELOMANȚÍE s.f. (Liv.) Pretinsă artă de a ghici prin observarea norilor. [Gen. -iei. / < fr. néphélomancie]. Vezi definitia »
ATONÍE s. f. Slăbire a elasticității țesuturilor din organism, în special a mușchilor; lipsă de vitalitate, moliciune. – Fr. atonie (< gr.). Vezi definitia »
SUPERFÍCIE s. f. (În sintagma) Drept de superficie = drept de proprietate asupra clădirii construite sau plantației aflate pe terenul altei persoane și drept de folosință asupra acelui teren. – Din fr. superficie. Vezi definitia »
HIPERHIDREMÍE s. f. creștere a cantității de apă conținută în sânge. (< fr. hyperhydrémie) Vezi definitia »
ALALÍE s.f. (Med.) Imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; afazie; logoplegie. [< fr. alalie, cf. gr. a – fără, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »