Definita cuvantului furt
furt (fúrturi), s. n. – Hoție, infracțiune. – Mr. furtu. Lat. fŭrtum (Pușcariu 685; Candrea-Dens., 691; REW 3606; cf. DAR), cf. it., port. furto, prov., cat. furt, sp. hurto. În rom. nu este atestat uzul său popular, decît prin intermediul der. său furtișag, s. n. (hoție, furt), folosit din sec. XVI. Cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 279.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu furt
incert Vezi definitia »
RECONFÓRT s.n. (Rar) Reconfortare, întărire, consolare. [< fr. réconfort]. Vezi definitia »
APÓRT1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împușcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporte (< apporter). Vezi definitia »
HELIPÓRT, heliporturi, s. n. V. eliport. Vezi definitia »
CORAPÓRT s. n. raport care însoțește un raport principal, făcut de altă persoană. (după rus. sodoklad) Vezi definitia »