Definita cuvantului furt
furt (fúrturi), s. n. – Hoție, infracțiune. – Mr. furtu. Lat. fŭrtum (Pușcariu 685; Candrea-Dens., 691; REW 3606; cf. DAR), cf. it., port. furto, prov., cat. furt, sp. hurto. În rom. nu este atestat uzul său popular, decît prin intermediul der. său furtișag, s. n. (hoție, furt), folosit din sec. XVI. Cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 279.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu furt
APÓRT s.n. Contribuție a unei persoane sau a unei colectivități la o întreprindere, la o acțiune. ♦ Capital cu care cineva contribuie la o societate pe acțiuni. [< fr. apport]. Vezi definitia »
RESÓRT2 s.n. 1. Arc de mașină, de ceas etc. 2. (Fig.) Sursă de energie fizică sau morală; suport moral. [Pl. -turi. / < fr. ressort, germ. Resort]. Vezi definitia »
BIRAPÓRT (‹ fr.) s. n. Cîtul rapoartelor orientate pentru patru puncte coliniare P1, P2, P3, P4, în care P3 și P4 împart segmentul P1P2. B. armonic = b. care are valoarea -1. Vezi definitia »
ȘART1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee. Vezi definitia »
PASPÓRT s. n. v. pașaport. Vezi definitia »