Definita cuvantului fute
fúte (fut, futút), vb. – A copula. – Mr. futire, megl. fut. Lat. fut(u)re (Pușcariu 692; Candrea-Dens., 707; REW 3622), cf. it. fottere, prov., cat. fotre, fr. foutre, sp. hoder, port. foder. – Der. futai, s. n. (Arg., copulație, coit); futevînt, s. m. (codobatură; leneș, trîndav), cf. it. fottivento „”nume dat mai multor păsări, ca Caprimulgus europaeus, Hydrochelidon nigra, etc.„ (G. R. Riegler, Miscellanea Schuchardt, 8, explică acest nume prin credința populară că anumite ființe se reproduc fără coit; ipoteză greu de aplicat pentru păsări).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fute
CONTÉ s.n. (Rar) Creion negru, cu mină groasă, compusă din grafit, argilă și plombagină. [< Conté – inginer francez]. Vezi definitia »
boblete, bobleți s. m. om naiv / credul; victimă predilectă a unui hoț. Vezi definitia »
ASIDUITÁTE s. f. Stăruință, silință, sârguință, perseverență, tenacitate manifestată în realizarea unui scop. [Pr.: -du-i-] – Din fr. assiduité, lat. assiduitas, -atis. Vezi definitia »
DEZBÁTE2, dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate. Vezi definitia »
ISTORICITÁTE s. f. caracter istoric. (< fr. historicité) Vezi definitia »