Definita cuvantului ga
ga interj. – Exprimă gîngureala copiilor și strigătul gîștelor. – Var. gaga, gîga. Creație expresivă. – Der. gîgîi, vb. (despre gîște, a striga), cf. sl. gagati, germ. gackern; gîgîială (var. gîgîitură), s. f. (strigăt al gîștelor); gîgă, s. m. (copil; Bulă, personificare a copilului care le știe pe toate); gagă (var. gîgă, gaică), s. f. (mamă; soră mai mare); gîgîli (var. găgăli), vb. (despre rațe, a striga; despre copii, a gînguri); gîgîlice, s. f. (micuț, mititel; obiect mic); ghirghilic, s. m. (copil, copilaș); gîgîțele, s. f. pl. (anemonă, Anemona pulsatilla); gîgău (var. găgău), s. n. (Trans., terci); găgăuț(ă), s. m. (prost, tont); găgăuție, s. f. (prostie). Cf. gîng-, gogă, gaie.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ga
de la leafa la omega expr. (glum.) de la alfa la omega, de la A la Z. Vezi definitia »
DUNGÁ, dunghez, vb. I. Tranz. și refl. A face ca un obiect să aibă dungi. ♦ A însemna cu dungi. – Din dungă. Vezi definitia »
APOLLONIOS din Perga (262-180 î. Hr.), geometru și astronom grec. Reprezentant de seamă a școlii din Alexandria; a introdus denumirile conicelor (elipsă, hiperbolă, parabolă) și a studiat proprietățile acestora și mișcările planetelor. Vezi definitia »
FUMEGÁ, pers. 3 fúmegă, vb. I. Intranz. 1. A scoate fum, a arde înăbușit, fără flacără și cu fum. ♦ (Despre lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, eliminând fum. 2. A scoate aburi. – Lat. fumigare. Vezi definitia »
nastínga adv. (înv.) în partea stângă. Vezi definitia »