Definita cuvantului găitan
găitán (găitáne), s. n. – Șiret, firet, galon. – Mr., megl. găitan. Tc. kaytan (Șeineanu, II, 176; Meyer 111; Lokotsch 644), cf. alb., bg. gaitan, sb. gajtan. Provine din ngr. γαïετανόν (Vasmer, Gr., 60). – Der. găităna (var. găităni), vb. (a împodobi cu găitane); găitănar, s. m. (negustor de găitane); găitănărie, s. f. (ceaprăzărie, pasmanterie); îngăităna, vb. (a face pasmanterie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu găitan
ARITMETICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în aritmetică. (< fr. arithméticien) Vezi definitia »
șușmán, șușmáni, s.m. (înv.) membru în comitetul sătesc (în vechea organizare administrativă a Bucovinei). Vezi definitia »
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină care neagă dogma trinității. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. Vezi definitia »
calaicán s. m. – Sulfat de fier. – Var. calacan, călăcan. Ngr. ϰαλαχάνι (DAR), cf. sb. kalakan. – Der. calaicănit, adj. (vopsit în verde). Vezi definitia »
caplán (-ni), s. m. – 1. Căciulă din blană de tigru pe care o purtau anumiți soldați turci. – 2. Soldat turc, în general. Tc. kaplan „tigru” (Șeineanu, II, 28). Vezi definitia »