Definita cuvantului găitan
găitán (găitáne), s. n. – Șiret, firet, galon. – Mr., megl. găitan. Tc. kaytan (Șeineanu, II, 176; Meyer 111; Lokotsch 644), cf. alb., bg. gaitan, sb. gajtan. Provine din ngr. γαïετανόν (Vasmer, Gr., 60). – Der. găităna (var. găităni), vb. (a împodobi cu găitane); găitănar, s. m. (negustor de găitane); găitănărie, s. f. (ceaprăzărie, pasmanterie); îngăităna, vb. (a face pasmanterie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu găitan
INUMÁN, -Ă adj. 1. neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. care nu e caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. (< fr. inhumain, lat. inhumanus) Vezi definitia »
CONIACIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul subetaj al senonianului. (< fr. coniacien) Vezi definitia »
ACARIÁN, acarieni, s. m. (La pl.) Arahnide mici, cu capul, toracele și abdomenul de obicei nediferențiate, unele dintre ele fiind purtătoare de germeni ai unor maladii grave; (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -ri-an] – Din fr. acariens. Vezi definitia »
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien]. Vezi definitia »
CARGÁN, cargane, s. n. Fibră proteică, obținută din cazeină. – Et. nec. Vezi definitia »