PLÁTĂ, plăți, s. f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare. ♦ Sistem, mod după care se plătește. 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc. 3. Răsplată (morală) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-și lua plata = a-și primi pedeapsa cuvenită. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde știe, unde-i place. A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorții, a lăsa în pace. – Din sl. plata. Vezi definitia »

CROMOPLÁSMĂ s. f. cromatoplasmă (1). (< fr. chromoplasme) Vezi definitia »

frecangioaică, frecangioaice s. f. prostituată. Vezi definitia »

GHIRLÁNDĂ s. f. 1. împletitură de frunze sau de flori în formă de lanț sau de cunună; ornament de această formă, în arhitectură sau în artele decorative. 2. (mar.) înfășurări ale unei parâme, la anumite distanțe, pentru a-i menține forma. 3. ansamblu de piese de legătură în formă de V, care îmbină etrava cu bordajul. (< fr. guyrlande, it. ghirlanda) Vezi definitia »

acceptánță s. f. Fază a unui dialog, a unei relații interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepție. (< engl. acceptance) Vezi definitia »