Definita cuvantului găman
gămán (gămáni), s. m. – Mîncăcios, mîncău. Origine incertă. Pare un der. de la *gău „gol, cavitate”, cu suf. expresiv -man, ca în grecoman, gogoman, etc. Celelalte explicații sînt insuficiente: din gr. γεμένος „care a mîncat” (Cihac, II, 661); în legătură cu fr. gourmand (Tiktin); din sb. gamon (Skok 74). Scriban este singurul care a identificat la finală suf. -man. – Cf. gaură. – Der. gămănie, s. f. (lăcămie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu găman
TETRACLORMETÁN s. n. tetraclorură de carbon. (< fr. tétrachlormétan) Vezi definitia »
YUÁN s.m. Unitate monetară în R. P. Chineză. [< germ. Yuan < cuv. chinez]. Vezi definitia »
BALABAN, Alexandru T. (n. 1931, Timișoara), inginer chimist român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Cercetări teoretice și experimentale prividn aplicații ale teoriei grafurilor în chimie, aromaticitatea, compușii heterociclici (săruri de piriliu, piridine etc.), compuși organici marcați. Vezi definitia »
ALEZÁN, -Ă adj. (despre cai) de culoare roșcată, roib. (< fr. alezan) Vezi definitia »
HIPOTIROIDIÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hipotiroidie. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. hypothyroïdien]. Vezi definitia »