Definita cuvantului găoace
găoáce (-e), s. f. – 1. Gaură, loc gol. – 2. Coajă. – 3. Coajă de ou. – 4. Gogoașă a viermelui de mătase. – Var. găoc. Lat. cavum „gaură”, al cărui rezultat normal, *gău (cf. sgău) a primit apoi suf. -oc (Papahagi, Notițe, 23); găoace este un sing. analogic pe baza pl. Este dublet al lui ghioc, cf.și gaură. Găoază (var. găoz), s. f. (anus) pare a proveni din același etimon lat., cu suf. -ză (după DAR din sl. *gązŭ, neatestat, dar cf. bg. găz, sg. guz, pol. guzica, rus. guzno, care nu corespund sub aspect fonetic); der. din ngr. γάβος „groapă” (Cihac, II, 661), este improbabilă. Der. găozar, s. m. (Arg., homosexual); găușel, s. m. (melc, căsuța melcului), diminutiv format prin intermediul suf. dublu -uș și el. Cf. și găman, găoace.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu găoace
AIX-EN-PROVENCE [ex-ã-provãs], oraș în S Franței (Provence); 126,6 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Ind. electrotehnică; produse alim. Ape termale. Stațiune balneară. Universitate (1413). Muzeu de antichități. Catedrală (sec. 11-12), edificii din sec. 17-18. Vezi definitia »
ce face camera video cea montata pe perete? Vezi definitia »
TECTRÍCE s. f. fiecare dintre penele mari care acoperă baza aripii la păsări. (< fr. tectrice) Vezi definitia »
PÚRECE s. m. v. purice. Vezi definitia »
CONDÚCE vb. I. tr. 1. a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație. ◊ (sport) a fi în fruntea clasamentului. 2. (fig. a dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 3. a acompania, a însoți pe cineva. 4. a dirija mișcarea, mersul unui vehicul; a șofa. II. refl. a se comporta, a se orienta (după). (< lat. conducere) Vezi definitia »