Definita cuvantului gară
gáră (-re), s. f. (Banat) Cenușă de paie. Sb. gara (Bogrea, Dacor., IV, 816). – Aceleiași familii îi aparține gărînă, s. f. (Banat, Olt., hoceag), care a însemnat probabil la origine „loc de ars în pădure”, cf. sl. garanŭ „ars”; și gariște, s. f. (Banat, cîmpie), cf. sb. gàrište „loc ars”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gară
CALEÁȘCĂ, calești, s. f. (Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [Var.: (înv.) caleáscă s. f.] – Din rus. koleaska. Vezi definitia »
ANLUMINÚRĂ s.f. (Lit.) Denumire dată ilustrațiilor în culori vii ale manuscriselor medievale. V. miniatură (2). [< fr. enluminure]. Vezi definitia »
ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. Desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială. – Fr. anamorphose. Vezi definitia »
Vioară cu goarnă. Instrument specific zonei Bihorului. Vezi definitia »
BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; vorbe pronunțate nedeslușit. Vezi definitia »